Doamne, acuma, inainte de a merge la culcare, ma rog cu multa credinta, sa-mi daruiesti un barbat frumos, inteligent, puternic, dragastos si supus. Sa fie compozitor, poet, sa aiba mult umor, din acela pe care eu il inteleg. Sa-i placa familia si prietenii mei si nu fotbalul.
Sa nu sforaie. Sa nu ma faca sa astept atunci cand spune ca ma va suna. Sa ajunga la timp acasa, fara sa miroasa a sapun necunoscut.
Sa stiu mereu unde este, mai putin cand imi cumpara flori si cadouri, sau sa-mi faca serenade. Sa-mi dea 3 ore sa ma aranjez atunci cand spune ca vom iesi, sa lesine de emotie cand ma vede, sa danseze mai bine decat Fred Astaire .
Sa aiba un serviciu foarte bine remunerat. Sa fie generos si cand cheltuiesc banii sa nu se supere. Sa stie sa gateasca si sa-i placa sa ajute la treburile casei. Sa-i placa sa ramana ore intregi ascultandu-ma. Sa gandeasca inainte de a vorbi si sa spuna adevarul, numai adevarul si nimic altceva decat adevarul.
Sa-mi traga scaunul cand ma asez la masa, sa-mi deschida portiera la masina si sa stie sa-mi faca masaj pe spate. Sa ma vada slaba mereu, mereu. Sa inteleaga durerile mele de cap si sa-mi aduca micul dejun la pat.
Da-mi Doamne un barbat fidel, dragastos, care sa ma iubeasca cu respect si cu pasiune, numai pentru mine si nu pentru marimea sanilor mei. Sa nu aiba ochi pentru nici o alta femeie si sa-mi spuna mereu ce frumoasa ma vede si ce noroc a avut sa ma intalneasca.
Te rog Doamne, da-mi barbatul care ma va iubi pana la moarte !
Amin.

Rugaciunea unui barbat

Doamne, te rog, daruieste-mi o blonda sexy, surdo-muta si nimfomana si sa fie fiica unui distribuitor national de bere.
Amin.

1. Protestele au urmat algoritmul clasic prin care se urmareste initierea unui avant protestatar pe baza unui motiv concret si, ulterior, “generalizarea” acestor proteste în vederea schimbarii regimului politic. De cele mai multe ori, organizatorii “revolutiilor colorate” utilizeaza pretextul unor presupuse (sau reale) falsificari ale alegerilor, dar ca pretext poate servi aproape orice, începând de la presupuse abuzuri ale fortelor de ordine (Libia) si terminând cu conflicte de munca (Kazahstan). În cazul României s-a utilizat la maxim pretextul “privatizarii serviciilor de ambulanta” ceea ce nu este altceva decât o manipulare informationala grosolana. Invitam pe toti care nu sunt de acord cu aceasta apreciere sa arate concret (articol, paragraf, propozitie) o asemenea prevedere în proiectul legislativ propus de comisia prezidentiala. Presedintele a procedat absolut corect din punct de vedere tehnic atunci când a retras proiectul modificarilor legislative, reducând astfel posibilitatea organizatorilor protestelor de a coopta mai multi sustinatori si fortându-i sa treaca accelerat la reorientarea protestelor pe fagas strict politic. Evident, tentativa de a reforma sistemul sanitar a fost întreprinsa la un moment gresit si a avut o sustinere informationala absolut execrabila. Presupunem ca cei responsabili de aceasta operatiune au fost demisi pentru ca sunt fie incompetenti si irecuperabili din punct de vedere intelectual sau au actionat în interesul oponentilor politici ai presedintelui. Pe cei care considera ca reforma sistemului sanitar a fost întreprinsa pentru facilitarea furtului banilor publici de catre “baronii PD-L din sanatate” îi invitam sa gaseasca prevederile din actuala lege care îi opresc pe zisii “baroni” de la furtul banilor publici si îi invitam sa se gândeasca daca nu cumva starea deplorabila a sistemului de sanatate arata ca acolo deja se fura practic tot ce se poate fura. Modificarea sistemului sanitar ar fi dus doar la reorientarea fluxurilor financiare, si aceasta era miza conflictului din jurul initiativei legislative prezidentiale.
2. Protestele au beneficiat de sprijin informational masiv din partea unor structuri de media care au participat activ la raspândirea dezinformarii si au creat o imagine foarte favorabila a protestelor. Din perspectiva unui specialist în manipularile mediatice, tentativele de a convinge populatia sa iasa în strada erau foarte evidente si au fost facute sârguincios, dar fara o pricepere tehnica deosebita. “Antenele”, Realitatea TV si RTV preferau sa transmita imagini filmate sub unghiuri verticale (0 grade sau 15 grade) care creeaza impresia vizuala a unei multimi mari, chiar si în conditiile în care este filmat doar un grup dispersat de oameni. Periodic, se lansau stiri despre mii de protestatari care vin la Bucuresti din alte orase sau mii de studenti care vin sa se alature protestatarilor din Piata Universitatii. Ulterior, aceste stiri nu obtineau nicio confirmare, dar în conditiile unei operatiuni de manipulare informationala este foarte important ca persoanele care se gândesc la participarea la proteste sa simta ca nu sunt singure si ca, de fapt, la proteste deja participa un numar mare de persoane. Mesajele transmise de invitatii din studiourile TV aveau un subtext clar: puterea se teme de protestatari si puterea este lipsita de legitimitate. În literatura de specialitate, acest procedeu se numeste “transferul legitimitatii” si consta în crearea unei impresii ca autoritatea legitima se afla în mâinile protestatarilor, iar statul nu mai are nicio autoritate în afara celei formale. Specialistii cunosc un aspect interesant al psihicului uman, aspect pe care îl avem în comun cu cimpanzeii si alte primate: perceptia autoritatii la nivel individual este legata de comportamentul indivizilor din jur si nu de o apreciere obiectiva a realitatii. În cazul “revolutiilor colorate”, acest aspect este folosit în felul urmator: individului i se sugereaza în repetate rânduri faptul ca cei care detin puterea formala în stat nu mai au autoritate reala, iar cei care reprezinta sau sunt asociati cu protestele sunt tratati cu reverenta si respectul rezervat persoanelor care detin autoritatea reala. Aceasta tehnica se realizeaza prin sugestii verbale si non-verbale, scopul final fiind spargerea barierei psihologice care îi împiedica pe indivizi sa intre în conflict deschis cu autoritatea. Spargerea acestei bariere psihologice la nivelul maselor populare este necesara pentru a obtine o participare activa a populatiei la proteste. În cazul situatiei de la Bucuresti, tentativa unui “transfer de autoritate” a existat, dar a esuat lamentabil din câteva motive printre care se numara lipsa de pricepere din partea specialistilor autohtoni în manipularea mediatica si lipsa unui lider vizibil, carismatic si îndeajuns de curajos sa-si asume rolul de “recipient” al “transferului de autoritate”. Lideri noi nu exista, liderii actuali s-au eschivat de la participare activa (Victor Ponta a fugit la Strasbourg, iar Crin Antonescu este agitat verbal si impotent organizational), iar liderii din garda veche s-au facut nevazuti sau s-au internat de urgenta. În stil clasic securistic, liderii opozitiei îsi doresc ca “revolutia” sa fie facuta de altcineva, iar ei sa participe doar la împartirea ulterioara a ciolanului bugetar. Avem o simpatie nula fata de personaje gen Yushchenko, Saakash­vili sau Yusuf al-Qaradawi, dar acesti lideri au avut decenta sa stea în frig împreuna cu protestatarii si sa respire gaz lacrimogen împreuna cu ei. Liderii opozitiei românesti prefera sa vada “protestele” în confortul unei camere de hotel de la Strasbourg sau al unei vile de protocol, ceea ce îi descalifica total din punct de vedere profesional.
3. Este evident ca protestatarii au cautat în mod intentionat confruntarile violente cu fortele de ordine. Fiecare “revolutie colorata” are nevoie de victime, de morti si raniti care “sa dea bine pe sticla” si sa devina simboluri mediatice cu rol de martiri ai luptei împotriva regimului. De fiecare data, protestatarii violenti provin din rândul unor organizatii formale sau informale de tineret si au o anumita pregatire în domeniul luptelor de strada. Ideea de a folosi galeriile echipelor de fotbal în calitate de “trupe de soc” ale revolutiilor colorate nu este noua si a mai fost pusa în practica la Kiev si la Belgrad, însa în cazul României exista o particularitate interesanta. În cadrul operatiunilor similare din alte tari, ultrasii erau doar “vârful de lance”, în timp ce nucleul dur al protestatarilor era format în mare masura de membrii unor organizatii de tineret cu caracter politic sau social (“Otpor!” din Serbia, “Kmara” din Georgia, “Pora” din Ucraina, aripa tânara a “fratilor musulmani” din Egipt etc), dar la Bucuresti nucleul protestatarilor a fost format chiar din ultrasi, conducând la o autodiscreditare a protestelor. Opozitia nu are organizatii viabile de tineret deoarece banii care s-au alocat pentru dezvoltarea acestora s-au redirectionat sistematic spre buzunare individuale, iar acum opozitia plateste pentru aceasta strategie defectuoasa. Motivul pentru care sunt folosite galeriile echipelor de fotbal este simplu: galeriile sunt bine organizate, iar coordonatorii acestora sunt controlati ferm de catre personaje cu legaturi strânse în cadrul serviciilor secrete. Faptul ca o parte importanta a serviciilor a participat la organizarea acestei operatiuni este evident din sprijinul acordat protestelor de catre “unitatea informationala” infiltrata în media, din complicitatea tacita sau activa a organizatiilor media (B1, TVR etc.) care, teoretic, ar trebui sa sprijine pozitia presedintelui, din comportamentul liderilor PD-L care doresc sa “initieze un dialog structurat cu societatea” si chiar din participarea activa la proteste a galeriilor controlate pe filiera “civililor” din cadrul UNPR. Repetam: asistam la un razboi intern al elitelor politice, în care Basescu a ramas singur împotriva tuturor, dar nimeni nu este îndeajuns de curajos încât sa participe vizibil la lupta, preferând metoda clasica si securistica de a actiona prin interpusi. Participarea ultrasilor la proteste si esecul lor în crearea unor “imagini socante” care sa poata fi folosite pentru propaganda ulterioara au avut un efect interesant asupra strategiei mediatice a “revolutionarilor”. În fond, spectatorilor le-a fost prezentata o imagine profund schizofrenica: pe de o parte, ultrasii erau declarati “huligani” si “agenti ai serviciilor” care au fost infiltrati în rândul protestatarilor pentru a genera violente, dar pe de alta parte numarul ultrasilor era folosit în calculele numarului total al protestatarilor. Daca teoria (absurda) conform careia ultrasii erau de fapt “agentii serviciilor” este corecta, atunci trebuie recunoscut faptul ca protestele de la Bucuresti au strâns efectiv câteva sute (nu mii!) de participati, iar daca ultrasii constituie o componenta naturala a protestatarilor, atunci trebuie recunoscut faptul ca violenta de strada face parte integranta din strategia protestelor care se doresc a reprezenta “societatea civila”.
4. Un alt procedeu de manipulare care este folosit pe larg de catre “unitatea informationala” din media este “demonizarea neutrilor”. Orice individ care nu achieseaza complet si total la “avântul protestatar” este declarat “basist”, “portocaliu”, “agent al serviciilor basesciene” si “sustinator al dictaturii”. Scopul acestei manipulari este impunerea unei alegeri binare: fie individul îl sustine în totalitate pe Basescu si, implicit, toate aspectele negative ale actualului sistem, fie trebuie sa-i sustina întrutotul pe protestatari si sa iasa în strada. Inamicul de moarte al oricarei “revolutii colorate” este cetateanul care gândeste limpede si îsi pune o întrebare simpla: ce se întâmpla dupa schimbare? În consecinta, oricine care-si va pune aceasta întrebare va fi discreditat si declarat “suporter basist”, desi aceasta întrebare este de bun simt.
5. Protestele au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizatii media internationale (Associated Press si Reuters) care au scris despre “proteste împotriva masurilor de austeritate la care participa mii de persoane”, dar pâna acum nu exista vreo declaratie dura a oficialilor europeni sau americani care sa ofere sprijin protestatarilor si initiativelor de declansare a alegerilor anticipate. Aceasta situatie îi debusoleaza pe or­ganizatorii operatiunii care conside­ra ca trebuie sa mai întreprinda eforturi pentru a obtine suportul public al Vestului, desi cei mai inteligenti dintre ei deja îsi dau seama ca acest suport nu va veni.
Dintre toate conditiile necesare schimbarii cu succes a unui regim politic, actuala opozitie a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice si structurile de informatii sa se gaseasca îndeajuns de multi tradatori pentru ca sistemul sa nu se mai poata apara în mod eficient. Se pare ca la momentul actual presedintele Basescu a fost tradat de toti aliatii politici si de majoritatea structurilor de informatii. Judecând dupa evolutia situatiei, alaturi de Basescu este SPP, o parte a “0215” si o parte din SRI. La capitolul “cooptarea tradatorilor”, rata de succes a opozitiei a fost de aproape 100%. Din punctul nostru de vedere, daca Traian Basescu nu cedeaza nervos, sansele de succes ale unei revolutii bazate doar pe o tradare masiva a elitelor politice si a persoanelor cu o coloratura specifica a ochilor sunt egale cu zero. Experienta anterioara ne sugereaza ca presedintele nu va ceda nervos.
Ceea ce îi lipseste operatiunii de înlaturare a lui Traian Basescu este un lider carismatic si un program pozitiv de actiune. Organizatorii au mizat pe ratingul si popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la iesirea în strada, considerând ca sentimentul anti-Basescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru declansarea unor proteste de anvergura, a caror presiune îl va forta pe Basescu sa renunte la putere. Se pare ca organizatorii operatiunii nu au acordat atentia cuvenita capitolului din manual care explica faptul ca oamenii sunt dispusi sa iasa în strada atunci când, pe lânga insatisfactia fata de prezent, au si sperante puternice la un viitor mai bun de dupa schimbare.
Judecând dupa numarul infim al protestatarilor, majoritatea românilor considera ca ecuatia Ponta + Antonescu nu este egala cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestioneaza furtul banilor publici. Aceasta constatare, de fapt, nu înseamna ca actualul sistem este bun, ci doar atrage atentia asupra faptului ca opozitia nu a reusit sa echipeze “avântul protestatar” cu un lider carismatic si un program care sa fie cunoscut si sustinut de o masa larga a populatiei. Organizatorii mizeaza pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revolutii colorate”. Cautarea sprijinului extern este unul dintre scopurile calatoriei lui Victor Ponta la Strasbourg, însa efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica româneasca nimic nu se întâmpla fara acordul tacit sau explicit al Ambasadei SUA, iar Gitenstein este mai tacut ca niciodata. În situatii asemanatoare din alte tari, ambasadorii vestici (în frunte cu ambasadorii SUA) atacau la baioneta autoritatile statului si ofereau sustinere, inclusiv logistica, organizatorilor protestelor.
În aceste conditii apare întrebarea fireasca: cum s-a ajuns în situatia în care la Bucuresti s-a organizat o coalitie larga a fortelor politice, oligarhice si “informationale” care a lansat o tentativa de “revolutie colorata” facuta dupa tehnologie americana, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseste cu desavârsire? Explicatia este paradoxala, dar doar ea ofera raspunsuri coerente la toate întrebarile. Bucurestiul a devenit un teatru de razboi în care doua grupari din cadrul elitei politice si economice americane îsi rezolva disputele interne. Ultimele actiuni ale presedintelui Basescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimenteaza “baietii destepti”, care pâna nu demult au beneficiat de o protectie internationala imbatabila (a se compara comportamentul lui Taubman si comportamentul lui Gitenstein). Aceste actiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene si persoane cu “afilieri interesante” gen Mark Mobius, însa acest lucru nu înseamna ca toate fortele active în politica globala din partea americana sunt de acord cu acest comportament al administratiei Obama. Amintim cititorilor ca o buna parte din actualele elite politice si “informationale” a fost creata si sustinuta de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se afla într-o opozitie vehementa fata de actuala administratie si politica acesteia care vizeaza retragerea graduala din zone care în urma modificarilor conjuncturii internationale au intrat în sfera de interes si influenta a altor puteri globale. Pentru “baietii destepti” si actuala elita politica, înlaturarea de la putere a lui Traian Basescu care colaboreaza eficient cu administratia Obama si sarbatoreste venirea noului an chinezesc la ambasada Chinei a devenit o chestiune de supravietuire si mentinere a accesului la finantare.
Situatia economica si conjunctura internationala generala i-au facut sa se grabeasca, alegerile din noiembrie fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astazi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în curând vor ajunge publice. Tentativa stângace de a organiza o “revolutie colorata” la Bucuresti a fost facuta în disperare de cauza si va intra în istorie drept o “revolutie a lichelelor”, “revolutie” care a esuat din cauza ineptiei terminale a organizatorilor.”
Redactia Economica / Cronica Romana via Ziaristi Online