Experimentul Pitesti

In multe articole de ale mele am catalogat perioada comunista dinainte de 89 ca fiind o pata neagra in istoria romanilor.
Pro-comunistii , nostalgicii si fostii securisti imi provoaca o greata indisolubila, la fel ca majoritatea politicienilor din ziua de azi. Toti au solutii si toti sunt in capul lantului trofic, dar uita de semeni.
Nimic nu e mai abject si mai dezgustator decat un om ce e nostalgic dupa acele vremuri , doar pentru ca Ceasca il obliga (sa se prefaca) sa munceasca si/sau ii dadea o casa unde era obligat sa plateasca chirie cate zile avea. Doctrina si indobitocirea romanilor consta in faptul ca s-au multumit cu putin si totul de-a gata, fara a munci si fara a contribui macar din spirit civic.
Obisnuiti exact ca niste oi : ne da de mancare, ne da ceva de facut , ne da acoperis deasupra capului, deci trebuie sa fim obedienti si ascultatori. Ca om, sunt spirit liber si nicicand n-am sa permit cuiva sa-mi ingradeasca vointa. Unii nu inteleg notiunea de libertate si vor doar sa fie asistati social, deaorece lenea, ipocrizia si indolenta nu le permit mai mult. Unii se plang ca sunt prea batrani si numai pot face nimic si cer pensii pentru munca lor din “tinerete”… acea munca nerentabila , ce lumea se codea sa o faca … ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim. O sintagma ce bantuie batranii acum. Nu zic ca toti ar fi fost asa, dar predomina mentalitatea asta, iar acum la mana intinsa stau toti.
Nostalgicii vorbesc doar de realizari, dar acele blocuri (gri , reci si pline de igrasie) , strazi, canale etc le-au construit romanii, nu comunistii. Romanii de rand fortati de imprejurari sa-si rupa oasele pe santiere megalomanice. Ceausescu era bun la ceva, si anume la manipulare. Prin frica si amenintare a transformat o tara de oameni falnici si mandri , in niste oi cu capul plecat. Tara nu are nevoie de comunism , per se, are nevoie de un cioban cu o jordie ce poate mana toate dobitoacele acolo unde le e locul.
In fine, divaghez si nu vreau sa ma adancesc in mocirla acestui subiect, iar tot ce vreau e sa prezint ororile petrecute in inchisoarea Pitesti in perioada 1949-1952. Orori prezentate de cei care au fost martori sau le-au trait. Nu trebuie sa uitam istoria , altfel suntem condamnati sa o repetam.
Nu toti avem taria de caracter necesara pentru a citi randurile de mai jos si va sfatuiesc sa fiti obiectivi, pentru ca asta e istoria noastra, e ceea ce nu inveti la scoala.

„…m-au dezbracat, mi-au bagat in gura, cu coada lingurii, obielele murdare, umplandu-ma de sange, mi-au legat cu o funie mainile la spate si cu alta funie picioarele. Ce a urmat nu se poate descrie…bataie in cap, pentru indobitocire; bataie in fata, pentru desfigurare; mii de lovituri in spate, sub coaste, in plex, in talpi. Zeci de lesinuri si iar de la capat, ore intregi, iar ochiul de vizeta veghea, veghea mereu. Mi-au zdrobit oasele, plamanii, ficatul, jucau incaltati pe oasele mele, pe plamanii mei.” – Eugen Magirescu, Moara dracilor, in Memoria nr. 13, p. 38

„Te obligau sa mananci painea din trei inghitituri sau, dimpotriva, sa stai cu painea in gura zile intregi; sa mananci din „treuca” mancarea fierbinte, cu mainile la spate, deci fara ajutorul lor; pe burta sau in genunchi, aplecat deasupra gamelei, si se dadea cate o lovitura scurta cu bocancul, arzandu-ti fata cu arpacasul fierbinte si mozolindu-te; ti se adaugau cantitati exagerate de sare in mancare, dupa care, timp de cateva zile, nu ti se dadea apa, apoi iti dadeau apa cu foarte multa sare in ea.” – Costin Merisca, Tragedia Pitesti. O cronica a „reeducarii” din inchisorile comuniste, Institutul European, Iasi, 1997, p. 68

„Imaginatia deliranta a lui Turcanu (N.R.: seful tortionarilor) se dezlantuia mai ales atunci cand avea de-a face cu studenti care credeau in Dumnezeu si se straduiau sa nu se renege. Astfel, unii erau botezati in fiecare dimineata: scufundati cu capul in hardaul cu urina si materii fecale, in timp ce ceilalti in jur psalmodiau formula botezului. Acesta dura pana ce continutul facea bulbuci.” – Virgil Ierunca, „Fenomenul Pitesti”

„Cornel Luca, calarit zi si noapte, a fost obligat sa inghita o mare cantitate de sare (saramura) si impiedicat sa bea apa. Reactiile anatomo-fiziologice au fost cumplite. Intreaga mucoasa bucala i-a devenit o rana. Setea e mult mai chinuitoare decat foamea, e de-a dreptul innebunitoare. Fortat sa bea urina, a facut-o cu greu. Ar fi facut-o, acum, din proprie initiativa dar nu-l lasa nimeni. In timp ce spala tineta, la WC, a supt apa din carpa. A fost vazut, a fost demascat, a fost batut crunt si obligat sa inghita inca o cantitate de saramura, asa ca sa invete minte.” – Viorel Gheorghita, „Et ego. Sarata-Pitesti-Gherla-Aiud Scurta istorie a devenirii mele”, Editura Marineasa, Timisoara, 1994, p. 154

„Cu o furie de nedescris au inceput sa-l loveasca, si cu pumnii, si cu ciomegele, si cu picioarele. si sa-l arunce de la unul la celalalt, pana cand nenorocitul, plin de sange, a cazut aproape in nesimtire si nu s-a mai putut ridica. Dupa ce i-au mai tras cateva picioare in cap, l-au luat doi si l-au zvarlit pe prici, silindu-l sa stea cu mainile in buzunare si cu capul in jos, cum se daduse porunca. A urmat altul, si apoi altul, ca intr-o hora draceasca menita sa nimiceasca si ultima picatura de rezistenta fizica si morala a celor care intrau in jocul lor turbat.” – Justin Stefan Paven, Infernul Pitesti, in Memoria, nr. 22, p. 66

„Se regizau si scenete sexuale, la ordinul lui Turcanu. In Vinerea Mare, el imparte rolurile: „asinul” e felat de „Maria Magdalena”, „Iosif” sodomizeaza „asinul”, care la randul lui sta cu botul in poalele „preacurvei fecioare Maria”, sodomizata concomitent de „Iisus”. Reeducatii, in frunte cu Turcanu, manifestau o placere draceasca in a batjocori pe cei mai credinciosi, porecliti „misticii”. Asemenea scene aveau un efect teribil asupra victimelor, care gaseau, de regula, singurul sprijin in credinta. Or, dupa participarea la liturghiile negre, intreaga lor credinta era zguduita din temelii (…)” – din studiul lui Alin Muresan „Reeducarea prin tortura”, Memoria, nr. 4/2006

„In asa zisa actiune de depersonalizare, studentii erau obligati, prin torturi permanente inimaginabile, sa tradeze pe cele mai scumpe fiinte: Dumnezeu, proprii parinti, frati, surori si prieteni. Ei au fost constransi sa bea urina si sa manance fecale! Omul era astfel nimicit. Dezgustat de slabiciunea sa, el nu se va mai putea redresa niciodata in fata propriei constiinte. Durerile erau peste puterile de rezistenta a fiintei umane.” – Eugen Magirescu, Moara dracilor. Amintiri din inchisoarea de la Pitesti, Editura Fronde, Alba-Iulia – Paris, 1994, p. 6

„Spectacolele pe teme religioase, liturghii negre puse in scena de Pasti ori de Craciun, ii ingrozeau pe detinuti. In asemenea ocazii, cel mai mult aveau de suferit studentii la Teologie, costumati in „Hristosi” imbracati in sutane si patrafire manjite de fecale. Ei erau pusi sa faca „impartasanii” cu urina si fecale, iar in loc de cruce li se confectiona un falus din sapun, pe care toti ceilalti erau obligati sa il sarute. De pe margine erau interpretate cantece bisericesti cu texte scabroase, in care locurile comune erau insultarea lui Iisus si a Fecioarei Maria, uneori detinutii fiind dezbracati la pielea goala…” – Alin Muresan, Pitesti. „Cronica unei sinucideri asistate” – Editura Polirom, 2007

Reclame

Posted on 19 ianuarie 2013, in Realitatea and tagged , , , . Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Opiniile mele

si ale altora...

%d blogeri au apreciat asta: